1 BÂRSAN GEORGIANA COVILTIR MIHAELA LUNGU LAURA POPA CRINA GHID METODIC ”POVEȘTI PENTRU GRĂDINIȚĂ ȘI CICLUL PRIMAR” elaborat în cadrul Proiectului Educațional Transfrontalier pentru Incluziune și Solidaritate ”DĂRUIM O CARTE, DĂRUIM UN VIS” EDIȚIA I – APRILIE 2026 2 CADRE DIDACTICE COLABORATOARE Albișoru Nicoleta Anișoara Arădoaie Lavinia Daniela Armeni Maria Arsenie Nicoleta Aur Otilia Ecaterina Aurică-Soficenco Ema Baba Andreea Teofana Badea Clara Adriana Baicu Ioana Daniela Balan Delia-Andreea Balan Simona Barbulescu Catalina Bârsan Georgiana Bârsan Monica-Mihaela Benedic Monica, Echimescu Ionela Blaga Adriana Boanta Amalia-Sorina Bobeică Magda Bianca Bogatu Camelia Aurica Boghean Merlania Boian Aurelia-Cornelia Bolojan Mihaela Bordeianu Cristina-Felicia Brehoi Maria 3 Bucătariu Mihaela – Elena Bucuci Nadejda Bucuri Dorina Budeanu Mariana Bulugu Claudia Buta Corina Nicoleta Catoi Daniela Ioana Chișu Georgeta-Ilinca Cincu Bianca Cioacă Elena Daniela Cioarec Iulia Ciobotaru Anamaria Ciorășteanu Mariana Ciurel Ionela Parasca Colonescu Daniela Cotor Crina Leontina Coviltir Mihaela Crăciunescu Izabela-Denisa Crintea Iuliana Cristea Violeta Cuc Elena-Mihaela Degău Gabriela Mirela Dima Doina Dincă Adriana Cristina Dumitriu Alina Erdei Ramona Florica Gabor Amalia 4 Gheorghiu Ana Gheorghiu Ionela Grigore Daniela Gugu Ileana Hârcă Elena Harpa Laura Maria Ion Simina Ionescu Ionela Denisa Ionescu Paulina Irimescu Monica Ivan Cristina Daniela Ivan Veronica Jucuți Alina Ileana Leahu Ionela Leica Alexandra-Mihaela Lulea Andreea-Emilia Lungu Laura Elena Matei Maria Claudia Micu Andreea Mihalachi Anca Ionela Mihoc Elena Miron Paula Mita Viorica Mitroi Florentina-Nicoleta Moise Lăcrămioara Moldovan Ionela Monica Mardare 5 Mortan Aurelia Munteanu Loredana Neagoe Elena Nedelcu Florentina Nistor Oltea Oană Mariana Oncea Maria Onetz Miruna Oprea Marina Palade Livia Petronela Panait Petronela Pantea Claudia Pătrașcu Mădălina-Cristina Pavel Mădălina-Elena Perțea Mirela Petcu Smada Mihaela Petrea Alina Petrea Mihaela Pintilie Mihaela Postelnicu Mădălina Potoschi Daniela Prezăret Violeta Rebega Geta Rus Daniela Samoila-Sava Adina Satala Teodora Gabriela Sava Raduca Ionela 6 Scîrlet Maricica Doinița Șerban Elena Sorina Spulber Roxana-Elena Stanciu Bianca-Gabriela Stanciu Daniela Streche Delia Ionela Teaha Adela - Larisa Teodorescu Mirela Nicoleta Țifescu Geanina Țîncu Florina Georgiana Toma Camelia Isabela Toma Gabriela Trăneci Daniela Trifu Elena - Maria Trofin Ionela Tumbea Delia Turmacu Mihaela Adriana Vasilescu-Lohan Andreea Vultur Sorina Ioana Zavadovschi Antonina Zmole Maria - Ștefania 7 POVESTEA FLUTURAȘULUI MOFTUROS Prof. Ed. timpurie Albișoru Nicoleta Grădinița Nr. 191, Sector 3, București Într-o pajiște scăldată în razele soarelui, trăia un fluturaș cu aripi uimitoare, strălucind în toate culorile curcubeului. Frumusețea sa atrăgea privirile tuturor, însă, din păcate, nu doar aripile lui erau remarcabile. Fluturașul era cunoscut și pentru firea sa mofturoasă, găsind mereu defecte în orice îl înconjura. Din cauza pretențiilor sale, își petrecea timpul mai mult singur, evitându-i pe ceilalți locuitori ai pajiștii. Fluturașul nu găsea nicio floare destul de parfumată, niciun soare suficient de blând, iar vântul îi deranja aripile fragile. – „Floarea asta nu miroase suficient de frumos…”, spuse el într-o dimineață, strâmbând din nas. – „Dar este cea mai parfumată floare din pajiște!”, îi răspunse albina. – „Nu pentru mine… eu merit ceva mai bun!”, replică fluturașul. Prietenii din pajiște erau mereu prea ocupați sau prea diferiți pentru gustul său. Albina aduna neobosită polen, greierașul cânta fără oprire, iar furnicile erau prea serioase pentru a-i ține companie. Greierașul se apropie vesel: – „Vrei să asculți cântecul meu?” – „Prea zgomotos!”, spuse fluturașul, acoperindu-și urechile. Totul părea să-l nemulțumească. Într-o zi, o furtună neașteptată l-a smuls pe fluturaș din pajiștea lui confortabilă și l-a purtat departe, într-o pădure necunoscută. Speriat și ud până la aripi, s-a trezit într-un loc plin de flori ciudate, cu culori și mirosuri necunoscute. – „Ajutor! Nu vreau aici!”, striga el speriat. Departe de casă, a trebuit să înfrunte păianjeni și ploaie, simțind pentru prima dată dorul de locul pe care îl lăsase în urmă. Pe măsură ce explora pădurea, fluturașul a început să reflecteze. Și-a dat seama că, de fapt, pajiștea lui era minunată. A înțeles cât de importante sunt lucrurile simple: florile, soarele, prietenii săi, chiar dacă erau atât de diferiți de el. Atunci apăru un licurici care lumina ușor întunericul. 8 – „Te pot ajuta să găsești drumul spre casă”, spuse licuriciul. – „Chiar ai face asta pentru mine?”, întrebă fluturașul uimit. – „Sigur. Uneori, avem nevoie doar de puțină lumină.” Drumul a fost lung, dar fluturașul nu s-a mai plâns. – „Mulțumesc pentru ajutor”, spunea el de fiecare dată când obosea. Cu ajutorul licuriciului prietenos, fluturașul a găsit drumul înapoi spre pajiștea sa. Zborul a fost lung și obositor, dar fiecare clipă i-a părut acum frumoasă. Când a ajuns acasă, toți locuitorii pajiștii l-au întâmpinat cu bucurie. – „Te-ai întors!”, a spus albina. – „Ne-a fost dor de tine!”, cântă greierașul. Fluturașul zâmbi și spuse: – „Îmi pare rău că am fost mofturos… voi sunteți minunați exact așa cum sunteți.” Fluturașul nu mai era mofturos. Îi mulțumea fiecăruia pentru bunătatea lor și a învățat să aprecieze ceea ce avea. Astfel, fluturașul a descoperit că frumusețea adevărată este în lucrurile simple, iar prietenii, chiar și cei diferiți, sunt adevărate comori. Din acea zi, a trăit fericit, bucurându-se de fiecare moment alături de cei dragi. Morala: Uneori trebuie să pierdem ceva pentru a învăța să îl apreciem. Frumusețea și bucuria sunt deja în jurul nostru, trebuie doar să le vedem cu ochii inimii. CARTEA CARE NE-A ADUS ÎMPREUNĂ Prof. itinerant și de sprijin Arădoaie Lavinia Daniela CJRAE Iași Într-o clasă luminoasă, unde pereții erau colorați cu desene și cuvinte frumoase, învățau mai mulți copii diferiți, fiecare cu felul lui de a fi. Erau copii care vorbeau mult și copii care vorbeau mai puțin, copii care alergau repede și copii care aveau nevoie de mai mult timp, copii care desenau minunat și alții care își găseau cuvintele mai greu. Doamna învățătoare le zâmbea tuturor la fel. Pentru ea, fiecare copil era o poveste. 9 Într-o zi, le-a spus: - Astăzi începem un atelier special: „Cartea mea preferată”. Dar nu va fi ca de obicei. Nu doar vom citi, ci vom învăța să ne vedem unii pe alții. Copiii s-au privit curioși. Pe masă, doamna a așezat mai multe cărți. Unele aveau personaje care arătau diferit, altele vorbeau despre prietenii neașteptate iar altele despre copii care reușeau lucruri în moduri neobișnuite. - Fiecare carte spune o poveste despre diversitate, a continuat ea. Despre cum a fi diferit nu e ceva rău ci ceva valoros. Primul care a ales o carte a fost Matei. El nu vorbea foarte mult, dar îi plăcea să arate lucruri prin desene. A răsfoit atent și a ales o carte cu un băiețel care comunica prin imagini. - Vrei să ne spui de ce ai ales-o? l-a întrebat doamna învățătoare. Matei a dat din umeri dar apoi a desenat rapid pe o foaie: un copil, un nor și o inimă. - Cred că Matei ne arată că uneori simțim mai mult decât putem spune, a explicat doamna. Și acest lucru este în regulă. Apoi, Ana, care vorbea foarte repede și uneori îi întrerupea pe ceilalți, a ales o carte despre o fetiță care învăța să asculte. - Mie îmi place pentru că… pentru că… pentru că… e ca mine! a spus ea râzând. Copiii au început să râdă și ei. În spatele clasei, Luca stătea mai retras. Îi era greu să citească, iar cuvintele îi păreau uneori un labirint. Doamna s-a apropiat de el și i-a arătat o carte cu multe imagini și puțin text. - Nu toate poveștile trebuie citite la fel, i-a spus ea încet. Unele se privesc. Unele se simt. Luca a deschis cartea și pentru prima dată nu s-a mai simțit în urmă. A început să descrie imaginile în felul lui iar ceilalți l-au ascultat cu atenție. Zi după zi, atelierul a devenit un loc în care fiecare copil își găsea vocea. Unii vorbeau, alții desenau, unii imitau personaje iar alții arătau emoții prin gesturi. Într-o zi, doamna le-a spus că nu mai aleg o carte ci vor crea una. Copiii s-au luminat la față. - Va fi cartea noastră! Despre noi! - Dar suntem prea diferiți! a spus Ana. - Exact, a răspuns doamna. Asta o va face specială! Au început să lucreze împreună. Matei a desenat, Ana a scris, Luca a ales imaginile iar ceilalți au contribuit fiecare cum au putut: cu idei, culori, sunete sau gesturi. Cartea a prins viață încet. Copiii au numit-o „Noi, așa cum suntem”. În ea era povestea unei clase în care fiecare copil era diferit, dar împreună formau ceva minunat. Un copil care vorbea cu mâinile, Next >